Parfumuri de interior - Cum miroseau casele preistorice?

parfumuri de interior

Aprinderea unei lumânări parfumate, uleiul esențial picurat în lampa de aromaterapie, plăcerea aromei emanate de lampa catalitică au devenit adevărate ritualuri, pentru mulți dintre noi. Știm că aromele ne afectează buna dispoziție, iar acasă, în special, dorim să ne simțim cât mai bine. Cum procedau oamenii odinioară?

Parfumurile de interior există din timpurile preistorice. Atunci nu existau produse speciale, ci doar lucruri găsite de femei. Flori din luncă, rămurele, scoarță de copac, rășină... Oamenii au descoperit că florile și rămurelele parfumau peștera atât proaspete, cât și uscate, iar scoarța și rășina încălzite parfumau mai intens. Așa a început povestea aromelor de interior. Primitive, dar eficiente și, în plus, terapeutice. Efectul curativ al uleiurilor esențiale conținute în ierburi și rășini era de o importanță primordială. În plus, cum oamenii aveau un simț olfactiv mult mai dezvoltat în acele vremuri, o cantitate foarte mică de parfum era suficientă. Mai ales femeile aveau năsucurile atât de sensibile, încât puteau separa fructele comestibile de cele otrăvitoare! (Năsucurile feminine au rămas sensibile până în ziua de azi!)

Un progres parfumat

Egiptul, Grecia sau Orientul Antic excelau în arta aromelor. Erau folosite în medicină, dar, mai ales, la ceremonii și la ritualuri religioase. De exemplu, în Egiptul antic, se credea că parfumurile apropie oamenii de zei. În lunca râului sacru Nil, oamenii îl venerau pe Nefertem, cel născut dintr-o floare de lotus, zeul aromelor și luminii. Și, astfel, în antichitate se parfumau atât templele, cât și gospodăriile, deoarece multe ritualuri aveau loc în casă.

Primii temerari

Cădelnița a avut încă de la început rolul de a goni răul și de a aduce binele. De a influența starea de spirit. Datorită dragostei lor față de parfumuri, egiptenii au inventat și procedeul de extragere a uleiurilor esențiale, pe care le folosim astăzi pentru masajul terapeutic, pentru inhalații și în lămpile de aromaterapie. Pe vremea aceea însă, erau folosite în principal la îmbălsămare. Uleiurile au înregistrat succese și în medicină - în Egipt, în China, în Persia, în întregul Orient. Primul parfumier cunoscut a fost o femeie. Numele ei era Tapputi și, în Mesopotamia anului 1200 î.e.n., combina uleiuri esențiale, crea hidrolați, lucra cu rășini aromatice și se bucura de favorurile casei regale!
 
historie vuni doclanku
 
Grecia divină

Nici Grecia antică și nici Roma nu s-au lăsat mai prejos. Parfumul trebuia să armonizeze corpul și sufletul. Grecii credeau că parfumurile sunt daruri divine. Apoi, în secolul IV. î. e.n., când Alexandru cel Mare a cucerit lumea, Grecia a fost răsfățată cu condimente din China şi din India, cu plante și rășini din Egipt, cu arta distilării din zona Mesopotamiei... Și, astfel, aromaterapia - fie personală, medicală sau la domiciliu - a progresat spectaculos. Și mai departe? Povestea parfumurilor de interior din Europa medievală și până în zilele noastre o scriu data viitoare. Până atunci însă, hai să te răsfeți puțin și să alegi pentru buna ta dispoziție: lumânări, lămpi catalitice -sau poate preferi unul dintre multele parfumuri de interior? Alegerea îți aparține!